Ignifugenții pe bază de-fosfor sunt o clasă de retardanți de flacără care utilizează fosforul ca componentă de bază-ignifugă; pe baza structurii lor chimice, ele sunt clasificate în principal în tipuri anorganice și organice. Ignifugenții pe bază de fosfor-anorganic includ fosfor roșu și polifosfat de amoniu (APP). Fosforul roșu este o variantă anorganică obișnuită, cunoscută pentru eficiența ridicată de ignifugare-; în timpul arderii, se transformă în substanțe precum acidul fosforic și acidul metafosforic, formând un strat protector care exclude oxigenul. Cu toate acestea, este foarte predispus la absorbția umidității și la oxidare, este sensibil la căldură, frecare și impact și posedă o culoare inerentă. Polifosfatul de amoniu (APP) este un polimer anorganic cu un grad variabil de polimerizare; are stabilitate termică bună și solubilitate scăzută în apă, descompunându-se la încălzire pentru a elibera acid fosforic și amoniac, care favorizează deshidratarea și formarea de carbon.
Ignifugenții pe bază de fosfor-organic includ fosfați, fosfiți și fosfonați. Fosfații, cum ar fi fosfatul de tricrezil (TCP) și fosfatul de trifenil (TPP), oferă atât proprietăți ignifuge-, cât și efecte plastifiante. Fosfiții, cum ar fi fosfitul de trifenil (TPPi), oferă rezistență la flacără alături de capacitățile antioxidante. Fosfonații, cum ar fi dimetil metilfosfonatul (DMMP), sunt caracterizați prin conținut ridicat de fosfor, eficiență ridicată de ignifugare-și volatilitate relativ scăzută. Cu toate acestea, unii substanțe ignifuge organice pe bază de fosfor-sunt afectate de probleme precum volatilitatea ridicată și migrarea sau efecte adverse asupra proprietăților materialelor.
Mecanismele-ignifuge ale retardanților de flacără-pe fosfor implică în principal mecanisme în fază-gazoasă și-condensată. În mecanismul de fază gazoasă, ignifugul se descompune pentru a genera radicali care conțin fosfor-(cum ar fi PO•); aceștia captează radicalii H• și OH• pentru a întrerupe reacția în lanț, în timp ce gazele de descompunere diluează gazele combustibile. În mecanismul de fază-condensată, retardantul de flacără se descompune pentru a produce acid fosforic, acid metafosforic și compuși similari; acestea promovează deshidratarea și carbonizarea materialului pentru a forma un strat de carbon-izolator termic sau pentru a crea un strat de sticlă-topit pe suprafața materialului.
Mecanisme ignifuge
Mecanismele de ignifugare ale retardanților de flacără pe bază de fosfor- implică în principal două moduri: acțiune în fază-gazoasă și acțiune în fază-condensată.
Aditivii care conțin fosfor-funcționează în principal în faza condensată. Mecanismele lor sunt următoarele:
Mecanismul de fază gazoasă-implica descompunerea agentului ignifug pentru a produce radicali care conțin fosfor-volatil (cum ar fi PO•). Acești radicali captează radicalii hidrogen (H•) și radicalii hidroxil (OH•) din zona flăcării, întrerupând astfel reacția în lanț de ardere. Simultan, gazele ne-combustibile (cum ar fi amoniacul și vaporii de apă) generate în timpul descompunerii diluează concentrația de gaze combustibile.
Mecanismul de fază-condensată este principalul mod de acțiune pentru retardanții de flacără pe bază de fosfor-. La încălzire în timpul arderii, compușii care conțin fosfor-se descompun pentru a forma substanțe cu proprietăți puternice de deshidratare, cum ar fi acidul fosforic, acidul metafosforic și acidul polimetafosforic. Aceste substanțe favorizează deshidratarea și carbonizarea materialelor polimerice care conțin grupe funcționale precum hidroxilii, creând pe suprafața materialului un strat dens, ne-inflamabil de izolație termică carbonică. Formarea carbonului reduce transferul de căldură de la flacără la faza condensată. Acidul fosforic absoarbe căldura prin inhibarea oxidării CO la CO2, încetinind astfel procesul de încălzire. În plus, anumiți produși de acid fosforic se pot topi pentru a forma o peliculă lichidă sticloasă, cu-vâscozitate ridicată, sau-prin sinergie cu sursele de azot-crea un strat de carbon spumant intumescent. Acest strat blochează eficient transferul de oxigen extern și căldură în material, prevenind în același timp scăparea produselor volatile combustibile din interior.
Pentru a spori rezistența la flacără, sistemele sinergice care combină întârzieri de flacără pe bază de fosfor-cu alte elemente-ignifuge-cum ar fi fosfor-azot sau combinații de fosfor-siliciu-. De exemplu, un sistem sinergic care cuprinde silicați stratificati și substanțe ignifuge pe bază de fosfor-poate exercita efecte ignifuge-atât în faza gazoasă, cât și în cea condensată, sporind semnificativ eficiența generală.
Aceste substanțe-inclusiv fosfor roșu, polifosfat de amoniu, fosforamide, tricrezil fosfat și majoritatea celorlalți compuși care conțin fosfor-- pot crește temperatura de aprindere a materialului.
