Performanța unui extractant este determinată de structura acestuia; pentru a funcționa eficient, un extractant organic trebuie să îndeplinească două criterii. În primul rând, molecula de extractant trebuie să posede cel puţin o grupare funcţională capabilă să se lege cu ionii metalici pentru a forma un complex de extracţie; grupurile funcționale comune prezintă atomi precum O, N, P sau S. Acești atomi posedă electroni perechi singuri și acționează ca donatori de electroni, servind ca atomi de coordonare.
Atomii de oxigen sunt cele mai frecvente grupuri funcționale găsite în extractanți. În al doilea rând, molecula de extractant trebuie să conţină o catenă de carbon suficient de lungă sau un inel benzenic; aceste caracteristici structurale asigură că atât extractul, cât și complexul de extracție rezultat sunt ușor solubili în faza organică, având în același timp o solubilitate scăzută în faza apoasă. Cu toate acestea, dacă lanțul de carbon este excesiv de lung, extractantul poate deveni prea vâscos sau chiar solid, făcându-l inadecvat pentru utilizare. De obicei, masa moleculară relativă a unui extractant se încadrează în intervalul de la 350 la 500.
