Dispersanți: cum ar fi lignosulfonatul de sodiu și etoxilații de alchilfenol; utilizat pentru a îmbunătăți dispersibilitatea biocidului în apă și pentru a preveni depunerea sau aglomerarea ingredientelor active.
Agenți de chelare: cum ar fi EDTA și acidul aminotrimetilen fosfonic (ATMP); folosit pentru a sechestra ionii metalici (de exemplu, calciu și magneziu) în apă, atenuând astfel impactul lor negativ asupra ingredientelor active și sporind stabilitatea biocidă.
Ajustatori de pH: cum ar fi acidul sulfuric și hidroxidul de sodiu; utilizat pentru a ajusta pH-ul sistemului biocid la intervalul optim, asigurând activitatea ingredientelor active (de exemplu, hipocloritul de sodiu prezintă activitate de vârf la pH 8–10).
Stabilizatori: cum ar fi propilenglicolul și eteri de glicol; folosit pentru a prelungi durata de valabilitate a biocidului și pentru a preveni descompunerea ingredientelor active.
